Im 12 și datând un vârstnic de 18 ani

În data de 5 noiembrie , el a vorbit la funeraliile unui prieten şi, în timp ce se aşeza pe scaun după ce şi-a rostit cuvântarea, cineva i-a înmânat un bilet în care i se spunea să se întoarcă imediat acasă. Grant, care fusese de curând susţinut în calitate de preşedinte al Bisericii, l-a chemat pe vârstnicul Smith să prezideze asupra Misiunii Europa. Haideţi să oferim bunătate şi atenţie tuturor celor care au nevoie, fără a-i uita pe cei nefericiţi; şi acum, când ne bucurăm de pace, să nu-i uităm pe cei care i-au pierdut pe cei dragi pentru ca noi să avem pace… Mă rog ca oamenii să-şi întoarcă faţa către Dumnezeu, să meargă pe calea Lui şi, astfel, să salveze lumea de la alte conflicte şi distrugeri. George Albert Smith este în partea stângă. Am zâmbit, m-am uitat la bunicul meu şi am spus: «Niciodată nu am făcut cu numele tău ceva de care să-ţi fie ruşine».

El a spus că tatăl lui a fost cel care l-a învăţat să-şi întindă braţele către cei nevoiaşi 2 şi a lăudat-o pe mama lui pentru sacrificiile pe care le-a făcut pentru ca familia ei să trăiască în acord cu principiile Evangheliei. Nu am cunoscut vreodată pe cineva care să poată folosi fiecare dolar într-un mod atât de înţelept cum a făcut ea… Când tata nu era acasă, fiind plecat în misiune, mama i-a luat locul şi era cu adevărat capul familiei, în lipsa lui.

Ne spuneam rugăciunile, binecuvântam mâncarea şi, când cineva era bolnav, ea chema vârstnicii, deoarece avea o credinţă mare în rânduielile Evangheliei. Ea a fost mereu o plătitoare de zeciuială integrală şi, atât cât am putut să-mi dau seama, niciodată nu i-a trecut prin minte că ar putea exista o greşeală şi că «mormonismul» nu ar fi adevărat.

Acolo, am îngenuncheat în faţa ei şi o ţineam de mână în timp ce ea mă învăţa să mă rog. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru acele mame care au în inima lor spiritul Evangheliei şi dorinţa de a binecuvânta.

Lexington, Massachusetts - Wikipedia

Aş putea repeta acea rugăciune acum, chiar dacă au trecut foarte mulţi ani de când am învăţat-o. Mi-a oferit asigurarea că am un Tată Ceresc şi m-a ajutat să ştiu că El mi-a auzit rugăciunile şi că le-a răspuns. Când am fost mai mare, încă locuiam într-o casă de lemn cu un etaj şi, când vântul bătea tare, aceasta se zguduia ca şi cum urma să se prăbuşească.

Uneori, îmi era atât de frică încât nu puteam să adorm. Am învăţat că existau profeţi în viaţă pe pământ. Tânărul George Albert a fost cunoscut ca un băiat vesel, cu chef de joacă. Prietenii au apreciat felul său vesel de a fi şi lui i-a plăcut să-i ajute să se simtă bine prin intermediul muzicuţei, banjoului chitarei şi al repertoriului de cântece nostime. El a avut, de asemenea, experienţe care l-au ajutat să-şi dezvolte un simţ puternic al responsabilităţii, un lucru deosebit pentru vârsta lui fragedă.

Când avea 12 ani, George Albert a mers la Academia Brigham Young, unde a primit un sfat care avea să aibă un efect profund asupra vieţii lui. Karl G. Maeser, acel educator excepţional care a fost primul ctitor al minunatelor şcoli ale Bisericii noastre… Nu-mi pot aminti prea multe dintre lucrurile care au fost spuse în timpul anului în care am fost acolo, dar este un lucru pe care nu cred că-l voi uita vreodată. L-am repetat de multe ori… Într-o zi, Dr.

Maeser s-a ridicat şi a spus: «Veţi fi responsabili nu doar pentru lucrurile pe care le faceţi, ci şi pentru gândurile voastre». Fiind copil, neputând să-mi controlez gândurile prea bine, nu ştiam ce trebuia să fac, iar acest lucru mă îngrijora. De fapt, aveam tot timpul în minte această idee. După aproximativ o săptămână sau zece zile, am înţeles, pe neaşteptate, ce a vrut el să spună.

Meniu de navigare

Am putut să înţeleg sensul. Dintr-o dată, mi s-a dezvăluit această interpretare a ceea ce a spus el: Desigur, vei răspunde pentru gândurile tale, deoarece când viaţa ta muritoare se va încheia, aceasta va fi suma gândurilor tale. Tânărul George Albert şi-a asumat mari responsabilităţi, acasă, în anulcând tatăl său, care slujise în Cvorumul celor Doisprezece timp de doi ani, a fost chemat ca preşedinte al Misiunii Europa.

Absenţa lui John Henry a făcut ca George Albert să fie cel care trebuia să procure cele necesare pentru familie. La vârsta de 13 ani, el a făcut o cerere de angajare la o fabrică voxer dating la un magazin universal ale Bisericii din oraşul Salt Lake, însă directorul i-a spus că nu-şi putea permite să angajeze pe nimeni.

George Albert i-a răspuns acestuia că nu a cerut să fie plătit, ci doar să muncească. La vârsta de 18 ani, s-a angajat la un grup de inspectare a căilor ferate. În timpul acestei slujbe, strălucirea puternică a razelor soarelui pe nisipul deşertului i-a afectat ochii. Aceasta i-a slăbit lui George Albert vederea pentru totdeauna, lucru ce a făcut să-i fie greu să citească şi i-a provocat un disconfort de-a lungul vieţii.

Slujirea misionară şi căsătoria, — În luna septembrie a anuluipreşedintele Wilford Woodruff l-a chemat pe George Albert Smith să slujească într-o misiune cu termen scurt în sudul statului Utah. Însărcinarea lui concretă a fost de a lucra cu tinerii Bisericii din zona respectivă. În următoarele patru luni, el şi colegul lui au înfiinţat organizaţii pentru tineri în ţăruşi şi episcopii, au vorbit în cadrul a numeroase adunări şi i-au încurajat pe tineri să trăiască în acord cu standardele Bisericii.

După ce s-a întors din misiune, George Albert a continuat s-o curteze pe cea pe care a iubit-o încă de când era copil, pe Lucy Woodruff, nepoata preşedintelui Wilford Woodruff.

The power of vulnerability - Brené Brown

Ei au crescut fiind vecini, iar Lucy a remarcat trăsăturile de caracter pe care şi le dezvolta George Albert. Lucy Emily Woodruff Smith Dar Lucy avea mulţi admiratori, unii dintre ei erau foarte bogaţi şi-i ofereau daruri extravagante.

site-ul coreean de potrivire

George Albert, în schimb, a atras-o pe Lucy cu devotamentul lui faţă de Domnul. Tatăl lui George Albert a înfăptuit ceremonia. În acea zi, Lucy i-a oferit soţului ei un mic medalion cu poza ei înăuntru. El a ţinut medalionul pe lanţul ceasului său de buzunar, unde stătea aproape de inima lui şi l-a purtat aproape în fiecare zi, pentru tot restul vieţii sale. Deşi ştiau că plecarea lui era iminentă — chemarea sosise cu trei săptămâni înainte de căsătoria lor — despărţirea a fost totuşi grea.

Amândoi s-au bucurat nespus de mult când, după patru luni, Lucy a fost chemată să slujească lângă soţul ei, în biroul misiunii, unde vârstnicul Smith fusese nu demult desemnat să slujească în calitate de secretar al misiunii.

Preşedintele Misiunii Statele Sudice era J. Golden Kimball, care slujea în acelaşi timp şi în calitate de membru în Cvorumul celor Şaptezeci. De două ori în timpul slujirii vârstnicului Smith, preşedintele Kimball a trebuit să părăsească misiunea pentru a se ocupa de lucruri importante în oraşul Salt Lake — o dată la scurt timp după ce vârstnicul Smith devenise secretarul misiunii şi, din nou, după aproximativ un an de zile.

În ambele situaţii, preşedintele Kimball i-a dat vârstnicului Smith uriaşa responsabilitate de a conduce şi administra misiunea, oferindu-i sprijin şi sfaturi prin intermediul numeroaselor scrisori. În total, vârstnicul Smith a slujit în calitate de preşedinte în exerciţiu al misiunii timp de aproximativ 16 luni. Preşedintele Kimball era îngrijorat din cauza faptului că trebuia să fie plecat atât de mult timp, însă avea încredere în tânărul său asistent.

Preşedintele Kimball a avut multe ocazii de a vedea zelul şi entuziasmul vârstnicului Smith. La un moment dat, cei doi călătoreau împreună şi au fost invitaţi să doarmă într-o cabană mică de lemn.

Am auzit înjurături în timp ce stăteam pe pat, încercând să ne dăm seama ce se-ntâmpla. Era o noapte cu lună plină şi am putut să vedem mulţi oameni afară. Preşedintele Kimball a sărit din pat şi a început să se îmbrace. Bărbaţii au bătut cu pumnii în uşă şi, folosind un limbaj injurios, le-au poruncit mormonilor să iasă ca să-i împuşte. Preşedintele Kimball m-a întrebat dacă nu vreau să mă dau jos din pat şi să mă îmbrac, iar eu i-am spus că nu, că am de gând să rămân în pat, că eram sigur că Domnul va avea grijă de noi.

Dialoguri Transnistrene

Peste numai câteva secunde, camera era plină de oameni înarmaţi. Gloata se împărţise în patru grupuri şi trăgeau cu arma în pereţii cabanei. Aşchiile zburau în toate direcţiile deasupra capetelor noastre. Au fost câteva momente de linişte, apoi a început o nouă serie de împuşcături şi au zburat şi mai multe aşchii.

tara încrucișată

Eu nu am simţit niciun pic de teamă. Eram foarte calm stând întins în pat, având parte de unul dintre cele mai oribile evenimente din viaţa mea, dating pentru supraviețuitori de abuz eram sigur… că Domnul mă va proteja, iar El a făcut-o.

Se pare că gloata s-a descurajat şi a plecat. Mulţi ani mai târziu, George Albert Smith a împărtăşit această experienţă nepoţilor lui pentru a-i învăţa să aibă încredere în Domnul. Viaţa de familie George Albert şi Lucy au fost eliberaţi din misiunea lor în luna iunie a anului La câteva luni după ce s-au întors în oraşul Salt Lake, Lucy a primit o binecuvântare de la bunicul ei, preşedintele Wilford Woodruff, în care i se promitea că va avea copii.

În data de 19 noiembrieea a născut o fată pe care ei au numit-o Emily, iar după patru ani a mai născut o fată, pe nume Edith.

Ultimul lor copil, George Albert jr, s-a născut în anul George Albert Smith a fost un tată afectuos, adorat de copiii lui.

O impresie puternică asupra copiilor a avut-o modul în care George Albert a tratat-o pe soţia lui preaiubită. Tot ceea ce au făcut, au făcut împreună, după ce au planificat şi organizat totul împreună.

Ea însemna atât de mult pentru el… Chiar dacă noi toţi o adoram pe mama, sunt sigură că grija şi tandreţea lui faţă de ea au făcut ca ea să fie şi mai iubită de către noi, copiii. Într-o zi de Crăciun, după ce cadourile au fost deschise, el le-a întrebat pe fiicele sale mici cum s-ar simţi dacă ar dărui o parte dintre jucăriile lor copiilor care nu primiseră niciun cadou de Crăciun.

Având în vedere că tocmai primiseră jucării noi, fetele au fost de acord să dăruiască o parte dintre jucăriile lor mai vechi copiilor nevoiaşi. Fetele lui au ezitat, însă, în cele din urmă, au fost de acord să renunţe la una sau două dintre jucăriile lor noi. George Albert le-a dus apoi pe fete la casele copiilor la care el se gândise şi au înmânat cadourile.

Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, — Joi, 6 octombrieGeorge Albert Smith a avut o zi plină la muncă şi nu a putut participa la sesiunile conferinţei generale din acea zi. În momentul când a plecat de la birou, sesiunea de după-amiază a conferinţei era aproape de sfârşit, aşa că el a pornit spre casă cu gândul de a-şi duce copiii la bâlci.

Când a ajuns acasă, a fost surprins să vadă o mulţime de vizitatori, iar una dintre surori a înaintat spre el şi l-a felicitat cu căldură.

detalii despre profilul online dating

Acolo, ea a fost informată că avea dreptate — George Albert Smith era cel mai nou membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Smith, în camera de sus din Templul Salt Lake. După rânduire, el a fost invitat să-şi împărtăşească sentimentele membrilor prezenţi din Cvorumul celor Doisprezece.

George Albert Smith a slujit în cadrul Cvorumului celor Doisprezece Apostoli timp de aproape 42 de ani, dintre care doi ani în calitate de preşedinte al Cvorumului. În această perioadă, el a îndeplinit multe însărcinări şi a binecuvântat oameni din întreaga lume în multe moduri. Împărtăşirea Evangheliei şi stabilirea de relaţii amiabile pentru Biserică Vârstnicul Smith a avut un talent înnăscut de a-i face pe oameni să se simtă în largul lor şi de a-şi transforma duşmanii în prieteni. A fost un om pe care ţi-ai fi dorit să-l cunoşti.

Acest talent a fost preţios într-un moment în care Biserica era, încă, în mare măsură necunoscută în lume şi privită cu suspiciune de mulţi. Odată, în timp ce îndeplinea o însărcinare în West Virginia, el a aflat că edilii oraşului ameninţaseră că vor aresta pe toţi cei care erau prinşi că propovăduiau mormonismul. Vârstnicul Smith s-a întâlnit cu un oficial al oraşului, domnul Engle, pentru a încerca să schimbe acea regulă.

El s-a înmuiat foarte mult până să plec şi am dat mâna, oferindu-mi cartea sa de vizită. După trei zile, vârstnicul Smith l-a vizitat din nou şi, de această dată, i-a lăsat un exemplar al Cărţii lui Mormon. Oricând trebuia să călătorească datorită însărcinărilor sale, lua cu el exemplare ale Cărţii lui Mormon, reviste ale Bisericii şi alte cărţi despre Biserică pe care spera să le dăruiască.

Deoarece Cartea lui Mormon depune o mărturie puternică despre Isus Hristos, vârstnicul Smith a considerat-o un cadou ideal de Crăciun şi, deseori, a trimis exemplare ale cărţii prin poştă prietenilor de alte credinţe, chiar şi oamenilor distinşi pe care nu i-a întâlnit niciodată. Implicarea civică Vârstnicul Smith i-a încurajat pe membrii Bisericii să se implice în viaţa civică a comunităţilor lor şi să-şi folosească influenţa pentru a îmbunătăţi situaţia din lume.

El însuşi s-a implicat în mai multe organizaţii civice, chiar dacă era foarte ocupat cu chemarea sa de autoritate generală.

reno și becca de la colonie

El a fost ales preşedinte al International Irrigation Congress Congresului internaţional pe teme de irigaţii şi al Dry Farming Congress Congresului pentru sisteme de cultură specifice climatelor arideprecum şi de şase ori vicepreşedinte al National Society of the Sons of the American Revolution Societăţii Naţionale a Fiilor Revoluţiei Americane.

Un susţinător puternic al călătoriilor cu avionul ca modalitate pentru autorităţile generale de a-şi îndeplini mai eficient responsabilităţile de a călători, vârstnicul Smith a făcut parte din consiliul director al Western Air Lines Liniilor Aeriene de Vest.

Slujirea misionară şi căsătoria, 1891–1894

El a fost, de asemenea, foarte implicat în Boy Scouts of America Cercetaşii Americii şi, în anula fost premiat cu Silver Buffalo Bivolul de argintcea mai înaltă distincţie ce poate fi oferită în cadrul programului de cercetaşi.

În anii care au urmat Primului Război Mondial, el a slujit ca preşedinte al campaniei de întrajutorare a Armeniei şi Siriei din statul Utah şi ca reprezentant al statului pentru International Housing Convention Conferinţa internaţională pe tema adăposturiloral cărui scop era de a găsi adăposturi pentru cei care rămăseseră fără casă ca urmare a războiului.

Odată ce a devenit autoritate generală, implicarea lui în politică a încetat, însă el a continuat să susţină cauzele în care credea. De exemplu, în anulel a ajutat la prezentarea unui proiect de lege în Parlamentul statului Utah, care a dus la construirea unui sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză.

Fiind unul dintre aceia care avea probleme cu vederea, vârstnicul Smith i-a compătimit în mod special pe cei orbi. El a urmărit îndeaproape publicarea Cărţii lui Mormon în sistemul de scriere Braille şi a stabilit un program care să-i ajute pe nevăzători să înveţe să citească Braille şi să se adapteze şi în alte moduri la dizabilitatea lor.

Eforturile lui au făcut ca el să fie îndrăgit de cei cărora le-a slujit. O membră a Society for the Aid of the Sightless Societăţii pentru ajutorarea nevăzătorilor şi-a exprimat aprecierea prin intermediul unei poezii care i-a fost citită vârstnicului Smith atunci când a împlinit vârsta de 70 de ani: Când viaţa devine foarte dificilă, Şi-n ochi lacrimi amare se-adună; Când iarna haină sufletu-mi îngheaţă, Şi ecouri fără răspuns răsună Atunci mă întorc, cu o dorinţă vie, Chiar dacă paşi-mi sunt grei şi înceţi, Pentru a găsi inimi care să mă-nţeleagă, Pentru-a găsi prieteni adevăraţi O inimă cu o înţelepciune blândă, Plină de compasiune şi bună, A cărei credinţă-n Dumnezeu să fie Ca cea a unui orb… Deşi chipul său tandru De noi nu este văzut, Simţim înţelepciunea binevoitoare Simţim pacea din sufletul său Şi, astfel, avem şi noi pace; Auzim rugăciunea sa tăcută care ne spune Că nu suntem singuri; Credinţa lui în noi ne va-ntări, În timp ce umblăm pe căi nevăzute; Sufletele noastre înălţate de un om, Ajutat de Dumnezeu.

Deşi i-a plăcut să înoate, să călărească şi să facă alte activităţi fizice, trupul său a fost fragil şi, deseori, slab. În afara problemelor cronice pe care le avea la ochi, vârstnicul Smith a avut probleme cu stomacul, a avut dureri de spate, a suferit de oboseală continuă, a avut probleme cu inima şi multe alte boli de-a lungul vieţii sale.

Flăcările au spart vitraliile catedralei şi au distrus marea orgă a clădirii din secolul XV.

Stresul şi presiunea simţite din cauza multelor sale responsabilităţi au avut, de asemenea, un efect fizic asupra lui şi, la început, el nu a dorit să-şi încetinească ritmul pentru a se îngriji de sănătate sa. În consecinţă, din anul până în anulel s-a luptat cu o boală care a fost atât de gravă, încât l-a ţinut la pat împiedicându-l să-şi îndeplinească însărcinările în cadrul Cvorumului celor Doisprezece. A fost o perioadă foarte grea pentru vârstnicul Smith, care dorea atât de mult să-şi reînceapă slujirea.

Decesul tatălui său, în anul şi o gripă gravă de care a suferit soţia sa, au făcut ca vârstnicul Smith să se vindece şi mai greu. De fapt, cred că toată lumea credea că voi muri, cu excepţia soţiei mele… Puterile-mi slăbiseră atât de mult, încât abia mă mai puteam mişca.

Era o fotografie cu preşedintele Smith care discuta cu o mamă şi cu cei patru copilaşi ai ei.

Mă mişcam atât de încet şi oboseam atât de tare chiar şi atunci când mă întorceam de pe o parte pe alta în pat. Într-o zi, aflându-mă în această stare, mi-am pierdut cunoştinţa şi am crezut că trecusem de partea cealaltă a vălului. M-am văzut stând cu spatele la un lac mare şi frumos şi cu faţa spre o pădure mare.

Nu se vedea nicio altă persoană şi pe lac nu se afla nicio barcă sau nimic altceva care să-mi indice cum am ajuns acolo.

datând un om religios

Am înţeles, sau se părea că am înţeles, că îmi încheiasem viaţa muritoare şi că mă dusesem acasă… Am început să explorez împrejurimile şi, la scurt timp, am găsit o potecă prin pădure care părea că fusese prea puţin folosită şi care era aproape ascunsă de iarbă.

Am mers pe această potecă şi, după ce am mers o vreme şi o distanţă destul de lungă prin pădure, am văzut un bărbat care venea spre mine. Mi-am dat seama că era un bărbat mare la statură şi m-am grăbit să ajung la el, pentru că îl recunoscusem pe bunicul meu George A. În timpul vieţii muritoare, el a cântărit peste de kilograme, deci vă daţi seama că era un bărbat mare.

Îmi amintesc cât de fericit am fost să-l văd venind. Am fost numit după el şi eram mereu mândru de acest lucru.

  1. Catedrala gotică din Nantes a fost afectată de un incendiu | AGERPRES • Actualizează lumea.
  2. Есть ли в нем что-нибудь особенное.
  3. Тут в курительную ходит один парень, с которым у меня разговоры, - сказал Маке Николь, - между прочим, твой большой почитатель.
  4. Nitanati partea 14 b-3
  5. Vaccinul Sputnik-V împotriva COVID va fi oferit gratis cetățenilor ruși
  6. George dating amal
  7. Santana bretania ne întâlnim

George A. Smith Când bunicul a ajuns la câţiva metri de mine, s-a oprit. Faptul că el s-a oprit a fost o invitaţie pentru mine să mă opresc. Apoi — şi aş dori ca băieţii, fetele şi tinerii să nu uite niciodată acest lucru — m-a privit cu foarte multă seriozitate şi mi-a spus: «Doresc să ştiu ce ai făcut cu numele meu». Tot ce făcusem vreodată îmi trecea prin faţa ochilor ca şi cum ar fi fost imagini prezentate pe un ecran — tot ceea ce făcusem.

Foarte repede, această retrospectivă vie a ajuns la momentul când mă aflam în acel loc. Întreaga mea viaţă îmi trecuse prin faţa ochilor.

evenimentul de meciuri cu amănuntul

Am zâmbit, m-am uitat la bunicul meu şi am spus: «Niciodată nu am făcut cu numele tău ceva de care să-ţi fie ruşine». El a păşit în faţă şi m-a îmbrăţişat şi, în timp ce făcea acest lucru, mi-am recăpătat cunoştinţa. Perna îmi era udă, de parcă s-ar fi turnat apă pe ea, udă de lacrimile de recunoştinţă pentru că am putut răspunde fără să-mi fie ruşine de ceva. Lucrările s-au întins de-a lungul a de ani, fiind una dintre cele lungi perioade de construcţie pentru un edificiu religios din Franţa.

Două turnuri pătrate domină faţada austeră, care contrastează cu interiorul alb, deschis şi luminos. Interiorul mare, aerisit, are impresionanta lungime de de metri, cu bolţi înalte de de metri mai mari decât cele ale Catedralei Notre-Dame din Paris.

Albul pereţilor şi culorile bogate ale vitraliilor realizează un contrast izbitor. Cea mai importantă comoară a Catedralei din Nantes este reprezentată de mormântul lui François al II-lea şi al celei de-a doua soţii, Marguerite de Foix, părinţii Annei de Bretania.

Capodopera a fost realizată în stil renascentist, înde către sculptorul francez Michel Colomb c. Reparaţii şi lucrări de restaurare au fost întreprinse pentru prima dată după incendiul din După 13 ani lucrările au fost terminate, vechiul acoperiş din lemn fiind înlocuit cu o structură de beton.

O altă construcţie religioasă din Nantes - Basilica Sf.